Povestea mea e simplă: m-au descoperit alții, pe la 12 ani. Cine alții? Marilena Pop.

Iar de aici a început totul. Am pornit pe drumul jocului de baschet direct într-un cadru organizat.

Dacă voi astăzi vă urmăriți jucătorii preferați pe Insta, pe Facebook și pe Tiktok și vă numiți followers (urmăritori), pe atunci noi ne numeam fani și, dacă aveam noroc, tot ce reușeam era să punem mâna cu greu pe câte un poster de prin reviste. Le lipeam pe dulapuri, pe pereți și în fiecare zi ne uitam la aceeași poză de fapt. Dar acea poză ne făcea în fiecare zi să visăm că și noi vom fi mari. Eu aveam postere cu Allen Iverson, Kevin Garnett, The Professor sau Hot Sauce, ei erau preferații mei. Fără reels-uri care să mă îmi dea zilnic elan, fără Photoshop sau Coreldraw, îmi cream propria lume cu creionul, carioca ori pixul: desenam continuu siglele NBA și AND1. Peste tot: pe hârtie, pe ziduri, pe bănci, pe caiete. Cum prindeam un pătrat liber, cum îl ocupam cu însemnele mele de suflet.

Și așa, cu starurile și siglele mele în față toată ziua, am început și eu să cresc. În viață și pe teren. Am purtat același tricou cu Russi. Am câștigat împreună medalii și le-am venerat. Am bătut sălile de antrenament și de competiții împreună, atât prin juniorat, cât și prin senioriat. Senoriatul a fost însă scurt pentru mine, din cauza unor motive pertinente.

Asta însă nu m-a oprit să rămân în lumea mingii portocalii. Nu aș fi putut părăsi lumea asta. Pentru că, pentru mine, baschetul este o formă de exprimare, trăire și pasiune.

M-a pasionat baschetul din copilărie. A continuat să mă pasioneze în adolescență. Jucam baschet în timpul școlii. Jucam baschet în vacanță. Ce bucurie mai mare credeți că mi-ar fi trebuit decât cea când am aflat că s-a montat nocturna pe terenul din Parcul Central. Deci, jucam baschet și noaptea. Până la două. Ce să vă zic?!  Adolescentă fiind, mi-am pierdut și eu nopțile 🙈

Pe lângă distracția care vine la pachet cu baschetul, sportul acesta m-a ajutat să îmi stabilesc propriul meu set de valori de la care nu abdic nici astăzi: corectitudine, disciplină, încredere. Valori care m-au ajutat să învăț să evoluez, să iubesc și să visez.

Ce îmi doresc acum este să pasez mai departe mingea mea colorată cu pasiune, experiență, drag de copii și drag de acest sport frumos, inteligent, unic și spectaculos (așa cum își dorește cam oricine să fie🤪).

Acum sunt antrenor. La LA Baschet Cluj. Un club care m-a primit cu căldura unei echipe bine închegate, așa cum am fost noi, fetele care am făcut parte din echipa mea și a lui Russi.

V-am spus la început că m-a descoperit Marilena Pop. Astăzi, nepoțica ei, Sofi, face parte din LA Baschet Club sau Clubul lui Russy, cum îi spunem noi, cei din gască. Haideți la LA Baschet Cluj ca să ne descoperim unele pe altele și, peste ani, voi, fetițelor și fetelor de acum, să povestiți cu aceeași bucurie ca a mea cum a fost întâlnirea și viața voastră pe drumul baschetului!

Mulțumesc și să privim numai în sus, ca în baschet!